Castele ridicate de români din beneficii? Hai să ne „acuzăm” cu cifre!

Accesul la sistemul britanic de beneficii pentru cetățenii UE a fost una din principalele direcții de luptă în campania pentru Brexit. Nu a apărut, evident, peste noapte, ci a fost o idee împachetată, ca la carte, de presa de scandal și picurată, zi după zi, an după an, în urechile cetățeanului obosit și frustrat de propriile eșecuri și de viața din Regat.

Castelele ridicate din beneficii

Tirul s-a concentrat în special pe est europeni și, dacă restrângem cercul doar la noi, românii, cred că majoritatea ne amintim celebrele exemple în care conaționali de etnie rromă își prezentau, mândri și cu nonșalanță, „castelele” de acasă, despre care spuneau că-s făcute „din banii primiți pe beneficii” și că „Anglia-i cea mai bună și mai frumoasă țară” din acest punct de vedere.

Puneți-vă în locul unui muncitor englez, cu trei copii

Cu foarte puține excepții, cam ăsta a fost tabloul construit, cu migală și prin importante omisiuni, de presa ușurică, „de metrou”. „Pentru că Guvernele noastre sunt atât de slabe și permit, milioane de imigranți din estul Europei vin în Regatul Unit, aplică pentru beneficii, le primesc și cară toți banii acasă la ei, unde trăiesc o viață de huzur. Pe munca nostră, a contribuabililor corecți și secătuiți de puteri”.

Enervează o astfel de idee? Evident că enervează la culme.

Puneți-vă în locul unui muncitor englez, cu trei copii, care locuiește în chirie, pentru că nu câștigă destul cât să-și permită măcar un credit ipotecar. Ce e în mintea lui am auzit de multe ori, dar opiniile sunt atât de „tari”, că n-aș putea să le reproduc aici.

Noi, statul englez, câștigăm sau pierdem de pe urma voastră?

E foarte ușor să stârnești emoții în rândul maselor.

Doar cu povești de impact, fără să le „încarci” cu cifre, fără statistici care să confirme acuzațiile. Ar fi câteva întrebări simple, toate cu răspuns la îndemână, dacă s-ar dori acest lucru. Câți români trăiesc în UK? Câți apar în evidențele HMRC?

Care este suma totală colectată din impozite, într-un an financiar, de la acești oameni? Câți dintre ei primesc beneficii și în ce valoare totală? Trăgând linie, noi, statul englez, câștigăm sau pierdem de pe urma prezenței lor aici?

Sunt statistici ușor de întocmit, mai ales de către specialiștii atât de rafinați ai Her Majesty Revenue&Customs (celebrul HMRC).

Noi credem că nu ieșiti deloc în pierdere

Răspunsul la ultima întrebare, pentru mine, cel puțin, e clar ca lumina zilei. Se câștigă extrem de bine de pe urma imigranților, mă rezum acum doar la cei români, pentru că:

1. Imensa majoritate lucrează cu acte, foarte ușor de obținut după ridicarea restricțiilor, în 2014. Deci sunt impozitați cu minim 20 la sută din orice câștigă. De multe ori, însă, și o spun din experiența personală, sistemul de plată de tip „umbrella”, spre exemplu, cu agențiile de plasare care iau (uneori sume nesimțite) din fiecare ora lucrată de tine, cu firma separată ce îți oprește 80-100 de lire, lunar, doar pentru că te plătește, cu taxele la stat, contribuția la sistemul de pensii sau asigurarea de muncă ridică sumele câștigate pe cârca imigranților la procente mult mai mari.

Lipsa de cunoștințe costă

2. Lipsa de cunoștințe a foarte multor imigranți români, de ordin juridic (drepturi) sau economic (modalități de adaptare la sistemul de taxe mai convenabile pentru angajat) aduce iar sume uriașe în buzunarele statului sau intermediarilor. Un singur și banal exemplu: mergi la un nou loc de muncă și ți se spune că primele două zile sunt „de training și nu vor fi plătite”.

Toata lumea ia beneficii. Cum așa?

3. Beneficiile atât de des invocate nu se pot primi decât în anumite condiții. Nu intrăm în amănunte, pentru că e o treabă foarte stufoasă, dar, de regulă, doar cei care au copii în întreținere (copii care locuiesc cu ei în UK) și care nu depășesc un anumit prag al veniturilor anuale pot beneficia de aceste ajutoare. Nu avem o statistică în acest sens, dar nu e greu să-ți dai seama, doar privind în jurul tău, că majoritatea imigranților români nu sunt veniți aici în formula soț/soție/copii. Deci pot beneficia, în cele mai fericite cazuri, de foarte mici ajutoare (job seeker allowance, spre exemplu).

Daca te mulțumești cu foarte puțin, stai pe beneficii.

4. În cazul celor care au copii în întreținere, cum e și cazul meu, beneficiile sunt un ajutor care să te țină pe o linie de plutire, în nici un caz să-ți ofere viața de huzur prezentată în presa britanică. Cea mai mare sumă pe care eu am primit-o a fost de aproximativ 800 de lire lunar, timp de vreo 3-4 luni. În momentul în care anul financiar s-a închis, iar statul a vazut că am câștigat sensibil mai mult decât în anul precedent, suma s-a redus la 250 de lire. Peste încă un an, pentru că suma câștigată a crescut din nou, lucrând amândoi, și eu, și soția, nu numai că nu am mai primit nimic, dar va trebui să dăm, tot lunar, o mare parte din bani înapoi.

Sigur, aș putea să aleg să muncesc mult mai puțin, soția, la rândul ei, să renunțe de tot la muncă, și să așteptăm cele 800 de lire din partea statului. Dar nu vrem, pentru că asta ar însemna să trăim mult sub nivelul de acum, nu să ne construim viața pe care ne-o dorim.

Și încă o chestie. Numai taxele care mi s-au oprit pe salariu într-un an sunt mai mari decât toate beneficiile pe care le-am primit. Altfel spus: m-am plătit singur și tot a mai rămas ceva în visteria statului.

Să înmulțim un salariu mediu cu 100 de mii de români.

5. Nu doar din impozitele pe salariile românilor câștigă statul britanic. Românii de aici mănâncă, plătesc chirii, council tax, transport, fac cumpărături, plătesc peste tot TVA-ul aferent, ceea ce înseamnă că injectează o parte importantă din banii pe care îi câștigă lunar în circuitul economic de aici. Hai să înmulțim un salariu mediu, de 1.500 de lire, să zicem (dupa taxele care au fost deja luate de stat), cu 100 de mii de români (o cifra rotundă, să ne ajute la calcule). Rezultă 150 de milioane de lire, lunar. Să zicem că o treime din acești bani românii o strâng la batistă sau o trimit acasă. Dar tot rămân 100 de milioane de lire, lunar, care se topesc în circuitul economic britanic.  Ce fac acești bani? Creează sau întrețin locuri de muncă, aduc prosperitate sau chiar plătesc celebrele beneficii și pentru alții, fără ca românul să știe cui sau să se întrebe de ce.

Dar aceste cifre nu le vom gasi nicăieri. Sunt știute în detaliu de cei de la vârful sistemului, însă nu dau bine în fața curentului că suntem aici să trăim pe beneficii.

Sursa foto: www.spectator.co.uk